Ce nu găsești?

vineri, 4 martie 2016

Inainte de culcare

      Se pare că am chef să scriu pe blog doar când bate miezul nopții, așa că încep să cred că ăsta este felul nopții de a-mi mărturisi cât de mult mă iubește. Sau pur și simplu își face efectul cafeaua pe care am băut-o mai devreme.
       Revin cu o nouă rubrică pe care aproape că o uitasem, dar, grație Buburuzei, iată-mă aici, scriind prima postare #ÎnaintedeCulcare, după muult, mult timp. Rubrica a fost înființată de Bia în urmă cu câțiva ani (nu-mi amintesc câți, sunt o babă) și este una dintre preferatele mele, pentru simplul fapt că pot să fac poze drăguțe cărților pe care le citesc la ceas de noapte. (Dacă vreți să preluați această rubrică, citiți postarea inițială a Biancăi aici, pentru a afla toate detaliile). 


       Înainte de culcare, m-am reîntors la vânătorii de umbre, pregătindu-mă pentru o nouă aventură. În Orașul de Cenușă, volumul doi al seriei Instrumente Mortale, se pare că Jace este din nou suprinzător și șocant, știu! în belele. Alec și Isabelle își manifestă mai mult ca niciodată moștenirea lor genetică de Lightwoods, iar Clary și Simon încearcă să reintre în normalitatea cotidiană, unde nu sunt demoni, sau magicieni, sau... vânători de umbre, deși e stupid, dacă mă întrebi pe mine întrucât Clary însăși e un vânător de umbre. Poți să te ascunzi, dar nu te poți ascunde, Clary! 

„Mă cred în Infern, prin urmare și sunt.” 

      Momentan, am citit puțin, dar sunt foarte prinsă în poveste și încerc, pe cât posibil, să diferențiez cartea de serialul pe care bineînțeles că îl urmăresc, în ciuda jocului actoricesc prost al unora dintre personaje.  


Pulvis et umbra sumus, dragilor, așa că citiți și învățați și rămâneți la fel de entuziaști! Noapte bună! 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasă un comentariu :)