Rânduri & Gânduri

Bună, bună! Zău că am încercat să scriu recenzia la PS te iubesc, dar când nu merge, nu merge. Nu vrea și pace. Așa că am să scriu câteva rânduri(gânduri)-de unde titlul :3- despre ultimele cărți citite, ca să nu le las să treacă așa, nebăgate în seamă.


P. S. Te iubesc, de Cecelia Ahern, am citit-o de o grămadă de timp și mi-a plăcut destul de mult. Este povestea lui Holly care încearcă să țină piept vieții după moarte soțului ei, Gerry. La ceva timp după moartea lui, Holly își face curaj și deschide scrisorile pe care soțul ei i le lăsase. Scrisorile, câte una pentru fiecare lună, timp de un an, conțin câteva rânduri menite să o facă pe Holly să treacă mai ușor peste tragica pierdere și să își continue viața.

Deși povestea este una tristă, cartea a fost extrem de amuzantă. Cel mai mult m-a amuzat Denisse, prietena lui Holly. Nu pot să nu zâmbesc când îmi aduc aminte de replica (adaptată, că am dat cartea înapoi):
„ -Ce băiețel mare și frumos avem!
-Denisse, ăla e piciorul lui! Nu îi cunoaștem încă sexul! ”

Ceea m-a deranjat puțin, a fost stilul autoarei care părea că și-a imaginat filmul, și nu cartea. Adică, nu știu. Poate a fost traducerea, dar am avut impresia că văd un film, nu că citesc o carte. La unele gesturi erau necesare descrieri mai amănunțite. Și totuși, per total, mi-a plăcut. :D

Nota: 3,5/5 -pentru că nota 5 este rezervată doar cărților zuper-duper, alea la care nu ai cuvinte, etc, iar nota 4 cărților frumoase, dar nu atât de bune ca cele de la 5. Oh, frate! :)) Sunt ambiguă de tot.

Castelul de Franz Kafka.
Am citit ediția de la Leda, și era editată prost. Adică copertele erau puse invers. N-am făcut poză totuși, că nu m-am gândit. :)) Asta i-a adus un punct în minus.

M-am chinuit groaznic la cartea asta. Am stat pe ea cred că 3 săptămâni, ceea ce nu prea mi s-a mai întâmplat în ultimul timp. N-am înțeles nimic, n-am învățat nimic din ea, n-a avut nicio concluzie dătătoare de revelații, nimic. Pur și simplu m-am enervat citind, așteptând să se întâmple ceva măreț, ceva interesant. Mnu. Nu. Este vorba de un arpentor, un tip care măsoară pământul, așa ceva, care vine într-un sat, unde de fapt nu era nevoie de el. Vrea să vorbească cu tipul care l-a chemat dar nu reușește, se îndrăgostește de Frieda și apoi locuiesc împreună la școală. Și pe urmă ea îl părăsește și K, personajul principal adică, arpentorul, rămâne ca prostu pe acolo, și la final când vorbește cu nu știu care secretar, îi e somn. Cai în barcă! Asta-i tot! Dacă are ceva substraturi, eu sunt prea cretină să le văd, deci luminați-mă și pe mine că poate totuși ajung la o concluzie. Notă nu îi pot da, pentru că nu știu ce notă să îi dau.

Little women de Louisa Mary Alcott
A fost o carte așa plăcută! M-a sensibilizat profund și am avut destul de învățat de la cele 4 surori Meg, Jo, Beth și Amy. Povestea cărții în sine nu, e mare lucru. O familie alcătuită din 6 membri, mama tata și cele 4 fete, în care accentul se pune pe cele 4 surori și viața lor pe parcursul unui an. Nu e foarte impresionant, nu? Dar este.

Mi-a plăcut mult, mult de tot. Nu credeam că o carte atât de simplă mă poate face să o iubesc atât de mult. Nu este o carte pentru toată lumea, și probabil că nu toți sunt de acord cu mine, dar eu o consider o carte foarte frumoasă și bine scrisă.
Nota: 5/5
(Apropo, e si film. Cu Christian Bale tânăr, și Winona Ryder)

Voi ce ați mai citit? :D Vă pup și vă iubesc! :*