Titlu: Povestea lui Lisey
Autor: Stephen -the Great!- King
Editura: Nemira (
link)
*Carte împrumutată de profu' de geografie, căruia îi mulțumesc cel mai mult! <3
Recenzie
Povestea lui Lisey este fascinantă. Întunecată, diabolic de genială și fascinantă. Este un amalgam de emoții, gânduri, versuri și povești dintr-un trecut aproape de necrezut, ce se împletește cu un prezent haotic și care dă cu rațiunea de pământ. „
fotata de rațiune!”. Nu poți spune Povestea lui Lisey, fără a spune povestea lui Scott Landon, așa cum nu poți spune povestea lui Scott, fără a o spune pe cea a micuței Lisey. Fiindcă destinele celor doi se întrepătrund, chiar și după moartea lui Scott. „Povestea lui Lisey” vorbește despre nebunie, în starea ei cea mai pură, despre condiția umană și despre rolul vital al imaginației.
„-Scott, tu nu ești nebun...
-Ba sunt, zice el încet. Sunt nebun. Am halucinații și viziuni. Totu-i că le pun pe hârtie. Le pun pe hârtie și oamenii mă plătesc ca să le citească.”
„Uite! O întreagă altă lume! Un loc creat de imaginație! Vise ce se pot atinge cu mâna!” Uite, domnule Dooley, lumea lui Scott Landon!
Bu-Luna este un loc pe care aproape oricine îl cunoaște. Este locul în care ne refugiem atunci când realitatea devine de neîndurat, dar nu este întotdeauna un loc sigur. Fiindcă noaptea în pădure ce trebuie traversată pentru a ajunge la baltă, apar hienele și nebunia în forma ei pură, arătarea pestriță care nu se supune niciunei lumi și rațiuni, se află și ea acolo, iar fructele și balta din care bem toți sunt otrăvite. Noaptea nu e bine să te afli în Bu-Luna.
„SCOPN, iubimeu! Strânge chingile oricând pare necesar.”
Scott Landon, celebrul scriitor, are mălura în suflet, în sânge și în minte. O avea încă de când s-a născut. La fel cum o avea și fratele său, Paul, care a murit și se află acum îngropat în Bu-Luna, și la fel cum o avea și tatăl său, Andrew Landon, care a murit ucis de o lovitură de topor. Ambii Landoni au murit din cauza nebuniei care i-a curprins, din cauza demonilor întunecați ce le-au pus stăpânire pe mințile deja înnegurate, iar Scott s-a temut încă de atunci că urma să i se întâmple și lui același lucru. Însă întâlnirea cu micuța Lisey aduce în viața sa lumina necesară pentru a rezista nebuniei două decenii. Până când mălura îl cuprinde și pe el, și moare. Dar Scott n-a părăsit încă lumea. Nu înainte de a-i pregăti soției sale, un bul de sânge și un bul bun.
Bul! Sfârșit!
„-Cel pe care-l ai acum, e un bul bun. Trece de violet, în curând îți vei primi premiul. [...] E în drum spre tine un bul de sânge, Lisey!”
Bulul reprezintă felul familiei Landon de a scăpa de mălură. Este modul lor de a rezista împotriva demenței. Iar Lisey va descoperi în curând ce înseamnă vorbele lui Scott, spuse prin intermediul Amandei, sora lui Lisey. Înseamnă că un maniac este pe urmele ei și nu se va lăsa până ce nu o va ucide. Însă Lisey descoperă că Scott a lăsat deschisă o cale către Bu-Luna, o cale pe care ea o va folosi pentru a încheia socotelile cu nebunul ce a torturat-o și a amenințat-o. Cu Dooley, nebunul ce
s-a pus cu ea. Dar călătoriile ei în lumea imaginației, în Bu-Luna, vor avea consecințe deloc plăcute, fiindcă la lăsarea întunericului, când fructele și balta sunt otrăvite, iar nebunia atinge formele ei cele mai crunte, nu e bine să te afli în gândurile cuiva din lumea aceea, în care soarele și luna par întotdeauna aceleași, iar mormântul lui Paul este amintirea vie a unui băiețel nevoit să își îngroape fratele, să își ucidă tatăl, și să îndure mălura de dragul soției, pe care o are în grijă chiar și după moarte.
„ Erau multe lucrurile pe care nu ți le spunea nimeni despre moarte, descoperise ea, și unul dintre cele mai importante era cât de mult le ia celor pe care i-ai iubit, să-ți moară și în suflet.”
Bul! Sfârșit!
Părere:
Cartea asta m-a ucis. A dat cu rațiunea mea de pământ, mi-a distrus încrederea și m-a bulversat, așa cum extrem de puține lucruri au mai reușit. Și totuși, uite-mă întreagă, cu tot cu minte și suflet, încercând să transpun în cuvinte povestea lui Lisey. Nu știu cât ați înțeles din recenzia asta. Dar jur că e cea mai complexă recenzie pe care am făcut-o și cea mai complexă carte pe care am citit-o. Și sunt la fel de bulversată. Și probabil o să fiu mult timp. Dar și mai probabil, Stephen King Regele s-a ales cu un alt fan nebun.
„Nimănui nu-i plac clovnii la miezul nopții.”
Notă: 5/5
.gif)
