Ce nu găsești?

marți, 29 martie 2016

Despre fata urata a iubirii: Recenzie - Ugly love

Titlu: Ugly love
Autor: Coleeen Hoover
Traducator: Cristina Buzoianu
Editură: Epica 


Recenzie:

      Tate Collins se mută în apartamentul fratelui ei, Corbin, pentru o perioadă scurtă de timp, doar cât să se pună pe picioare și să se acomodeze cu programul de master pentru asistenți medicali pe care îl urmează. În noaptea în care sosește, Tate îl cunoaște pe vecinul de vizavi și prietenul fratelui ei, Miles Archer. Interacțiunea dintre cei doi nu este chiar de vis, ținând cont că Tate vine de la 800 de km distanță, iar Miles e beat mangă și zace în fața ușii, lăsându-i tinerei o singură opțiune, aceea de a-l târî în apartamentul fratelui ei.


      Încă din momentul în care îl întâlnește, Tate descoperă că Miles nu e doar un bețiv oarecare, ci un om bântuit de un trecut misterios, hăituit de vină și remușcare. După Ziua Recunoștinței, în care Miles merge împreună cu Tate și fratele ei acasă la familia lor, tânăra acceptă să se implice într-o relație bazată pe sex cu Miles. Sunt doar două reguli, reguli care implică doar prezentul, fiindcă Miles nu își poate mărturisi trecutul, iar viitorul înseamnă speranță, adică exact ceea ce el nu își dorește să îi ofere fetei. Trecutul este despre Rachel, un nume pe care Miles îl tot invocă, iar viitorul... Tate nu speră decât că, la un moment dat, Miles își va da voie să fie fericit alături de ea.

Unii oameni devin mai inteligenți pe măsură ce îmbătrânesc. Din păcate, unii doar îmbătrânesc.” 

      Ruptura dintre cei doi este inevitabilă, fiindcă Tate încalcă din prima cele două reguli, în timp ce încearcă să îl descopere pe Miles. Toți bărbații din viața ei sunt piloți; bunicul, tatăl, fratele, iar Miles nu face excepție, însă e ceva mai mult la el, ceva care o sperie, o impresionează și o atrage în același timp. Este dur și puternic, dar totuși sensibil, atent. Este un contrast pe care tânăra nu îl poate descrie.

Uneori, tăcerea spune mai mult decât toate cuvintele din lume.”  

      Ugly love este o poveste despre iubire, dar nu doar despre partea frumoasă, strălucitoare, emoționantă. Este despre vină, remușcare și o profundă tristețe, care îți pot distruge inima. Am simțit povestea zburând pe lângă mine, asemenea lui Miles, în cursele lui. Am simțit povara pe care o poartă, fiindcă suntem puși în fața a două istorisiri: prezentul, din perspectiva lui Tate și trecutul, scris în versuri de poezie slam, prezentat din perspectiva lui Miles.


       Pilotăm un avion care își începe cursa lin, duios; când credem că zborul va fi doar astfel, apar primele tulburențe, nori negri se aștern în calea avionului, dar suntem siguri că furtuna vaa trece, iar aceasta ne lasă să fim naivi, să sperăm. Și apoi ne lovește cu tot ce are mai puternic, mai înfricoșător și ne prăbușim. Teamă, disperare, vină. Neputință. Și apoi supraviețuirea. Cum trăiești, știind că ai trecut prin așa ceva? Cum îți dai voie să mai pilotezi vreodată? 

Presupun că, dacă un om a cunoscut cea mai urâtă față a iubirii, e posibil să nu mai vrea să o trăiască a doua oară.

       Personajele sunt foarte bine descrise, replicile lor sunt inteligente și amuzante, astfel că mi-a fost ușor să mă îndrăgostesc de poveste, de gânduri și întâmplări, de dragostea spusă și nespusă dintre Tate și Miles. Mi-a plăcut mult și traducerea, așa că țin să o felicit pe Cristina Buzoianu pentru asta.
* Singurul lucru negativ pe care îl am de spus despre carte este faptul că am găsit mici greșeli de tehnoredactare (foarte multe virgule, deși nu era cazul și cuvinte scrise greșit). * În rest, ador coperta și, mai ales, stilul autoarei, care m-a surprins din nou. Nu credeam că este posibil să scrii capitole întregi în versuri slam, dar Colleen Hoover este un geniu, așa că bănuiesc că mă aștept să fiu întotdeauna surprinsă plăcut de ea.

duminică, 20 martie 2016

Orase, pulbere, umbre si instrumente mortale

      Bună! Azi m-am simțit creativă și pentru că nu am vrut să ratez ocazia, am pus mâna pe aparat și am realizat o mică ședință foto. Subiectul principal: Instrumente Mortale, seria autoarei Cassandra Clare, apărută în întregime la Editura Leda și pe care o dețin cu mândrie.


      În prezent, am ajuns la volumul patru, deci abia ce am încheiat socotelile cu Valentine (oare?) în Orașul de Sticlă. Și sunt un pic speriată de ceea ce va urma, fiindcă era ceva liniștitor în a ști cine e personajul negativ. Oricum, fiindcă sunt în enșpe grupuri cu și despre cărți, iar superputerea mea este aceea de a mă spoileri în ultimul hal, ghiciți ce mi s-a întâmplat chiar cu câteva pagini înainte de a afla răspunsul la întrebarea tabu (dacă Jace și Clary sunt frați au ba). Adică fix ceea ce încercam cu disperare să aflu încă din primul volum, am aflat dintr-un comentariu spus cu o nonșalanță și un grad de nesimțire care ajunge pân' la stratosferă. Dacă am făcut ceva în legătură cu asta? Nu.


       Spuneam că lumea asta a vânătorilor de umbre m-a acaparat cu totul. Citesc cărțile, mă uit la serial, vorbesc depre asta constant și în puținul timp liber în care nu sunt nevoită să fac lucruri în lumea reală, știți, chestii de mundani (facultate, proiecte), mă gândesc cum aș fi scris eu povestea asta și câți aș fi ucis. Până acum, în ciuda luptelor pe care le-au dus, cu răni de ambele feluri, tot n-a murit nimeni. Și parcă e prea ușor. Sunt groaznică, știu, dar vina aparține autorilor de pretutindeni care-și ucid personajele într-o veselie, astfel că acum așteptările mele sunt altele. 

                            

        Pentru că tot am amintit de serial, am să vorbesc pe scurt despre ceea ce se întâmplă acolo. Cum să vă spun? Îmi place tot în Shadowhunters. Creaturile, locurile, acțiunea, actorii... Numai jocul actoricesc nu. Se joacă atât de prost încât îmi vine să închid ecranul și doar să ascult ce se întâmplă, ca să nu mai văd cât de fals plânge actrița care o interpretează pe Clary, sau mersul de cocalar al lui Dominic Sherwood în timp ce încearcă să fie Jace Wayland. Sper că asta se va îmbunătăți, fiindcă este unul dintre aspectele care pot deveni cu timpul, mai bune. Cât despre schimbările -majore-, nu mă încurcă prea mult. Sunt conștientă că niciodată o ecranizare nu va urma fidel cartea, iar diferențele acestea sunt bine venite în Shadowhunters.

     
      Nu pot să îl recomand, pentru că se prea poate să nu puteți trece peste deficiența majoră pe care am menționat-o, dar dacă vă hotărâți să îl vedeți, să știți că Magnus Bane e al naibii de simpatic și în opinia mea, cel mai bine interpretat personaj. Deci puteți să vă uitați la serial doar pentru magician, sau pentru că actorii sunt foarte arătoși. Doamne, chiar am zis arătoși! 


       Meduza încheie și se reîntoarce în New York, alături de Jace și Clary și frații Lightwood, în Orașul îngerilor căzuți. Avem demoni de ucis, persoanele greșite de iubit și o nouă lume a Acordurilor cu care să ne obișnuim. Dacă vedeți unt în loc de sunt, e pentru că nu îmi merge „s-ul”, nu pentru că îmi e foame.


NB: Fotografiile sunt realizate de mine, iar preluarea acestora fără acordul meu scris constituie încălcarea drepturilor de autor, în conformitate cu Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe din cadrul Contituției României. 

luni, 7 martie 2016

In curs de aparitie la Leda Edge

       După succesul primei cărți (Mândrie, prejudecată și zombie) apărute în noua colecție marca Leda, coordonată de un traducător minunat, Leda Edge a anunțat noi apariții editoriale aflate în proces de traducere, care ne încântă ochii, ne fac sufletul să tresalte și portofelele să suspine și să se pregătească de vremuri grele. Iată noutățile frumoase care ne vor îmbogăți biblioteca:

       Începem cu minunăția care se va potrivi acum mănușă în bibliotecă alături de celelalte două volume: Experiment, în ediție Tie-in. Volumul al treilea din seria Divergent prezintă deznodământul poveștii, iar ecranizarea sa va apărea și la noi în cinematografe, începând cu 11 martie 2016. V-am spus că voi merge la avanpremiera filmului miercuri? De abia aștept! Volumul este deja disponibil cu supracopertă.


       Am așteptat și am plâns și ne-am perpelit, iar loialitatea ne va fi în sfârșit răsplătită! Volumul al doilea din seria Shatter me a autoarei Tahereh Mafi va fi în curând tradus în cadrul colecției Leda Edge. Vom putea să o însoțim pe Juliette, tânăra prizonieră cu o putere fascinantă, într-o nouă aventură care ne va spulbera sufletește, asemenea primului volum.


      Until we meet again, minunatul roman al lui Renee Collins, ne prezintă o istorisire dramatică, plină de mister și dragoste, în care protagoniștii, Cassandra și Lawrence vor trebui să depășească granițele timpului pentru a-și împlini iubirea. Similar cu Soția călătorului în timp, romanul este unul plin de surprize, tragic și fabulos în același timp.


      Fantome, zeități și înfricoșătoarea Lumea de Dincolo. Un soldat pretinde că știe secretul după care Wasp tânjește cel mai mult, dar tânăra este conștientă că totul are un preț și că cel pe care trebuie să îl plătească pentru secretul mult dorit, o poate ucide. Archivist Wasp de Nicole Kornher-Stace se află în curs de traducere la Leda Edge (oop, oop!)

   
      Origin, continuarea seriei Lux, ne zguduie cu o nouă aventură palpitantă. Minunăția sa luminată, Daemon, se găsește din nou într-o situație imposibilă, dar cum el e un fel de Tom Cruise, căruia i se mai spune și Imposibil, extraterestrul este pregătit să distrugă întreaga lume pentru a obține ce își dorește.


       Magonia, sau cum îmi place mie să o numesc, (M)Agonia de a aștepta, prima carte din seria cu același nume, este o poveste despre loialitate, găsirea forței care zace în fiecare dintre noi și curajul de a lua deciziile corecte. Și apare în curând. Și sunt nevoită să o citesc, sau o să mor, sau ceva.


       Pentru fanii romanelor Regatul Umbrelor (Trilogia Grisha) și Regina Roșie, Leda Edge pregătește A Crown's Game, un fantasy istoric plasat în Rusia Imperială și care mă umple de încântare și entuziasm, doar citind numele personajelor: Vika Andreyeva și Nikolai Karimov. Dumnezeule, rusă pură! Îmi e dor de Dimitri Belikov. (Vreau și voi avea cartea asta, oameni buni! *respiră greu*).



Eu de abia aștept să frunzăresc, să miros și inevitabil, să citesc aceste noutăți! Ce vă încântă cel mai tare pe voi?