Dor. Si ploaie. Si biscuiti cu crema :)

O zi cu arome de ploaie, frunze ruginii de toamna, si aer umed de septembrie. O zi ca multe altele ce vor veni. O zi in care un ceai fierbinte de tei si un Infern al lui Dante (e necesar) este medicamentul perfect. Si imi era dor. Dor de carti, de mirosul lor sufocant, de praful din biblioteca orasului, unde copiii vin doar pentru a intra pe Facebook (mi-e rau.) Dar am avut ocazia sa simt vraja cartilor, ramanand de una singura in biblioteca. Singura, printre atatea carti. Magia veche, bucuria si in acelasi timp, tristetea m-au coplesit. Bizar. Sa simt in acelasi timp si bucurie si tristete. Ciudat ce mister planeaza asupra cartilor. Sa le simti maretia, sa le atingi, sa fii inconjurat de arta nemuritoare.

[Deschidem paranteza. Si pe langa aceasta bucurie/ tristete, mai era bucuria (ascunsa) si jena ce m-a cuprins cand doua pustoaice de 11 ani (deci mai mici cu 5 ani) mi-au spus 'Dumneavoastra'. (arat a om caruia sa-i spui dumneavoastra? :)).) Inchidem paranteza]