Ce nu găsești?

joi, 18 aprilie 2013

Poveste. E uşor să dăruieşti :)



Privind lumina şi frumuseţea care se revarsă din ochii aceluia care primeşte un cadou; Iată fericirea, în forma ei pură. Nu mă credeţi? Foarte bine, nici n-ar trebui să luaţi de bună, tot ce auziţi. Am să vă explic. Ştiţi copilul acela, care se trezeşte somnoros pe 25 şi găseşte cadourile sub brad? Copilul ăla sunt eu, ea, el, şi nu, nu vă înşir aici lista cu pronume personale. Suntem noi. Acel copil fericit, care rupe ambalajul cadoului cu atâta curiozitate şi veselie este fiecare dintre voi şi noi. Ochii. Zâmbetul. Râsul. Tremurul nerăbdător al mâinilor. Şi nu numai. Fericirea rezultată din primirea unui cadou nu este doar pe o parte. Fiindcă atunci când copilul devorează din priviri cadoul, moş Crăciunii, pe de cealaltă parte, oftează înfrânându-şi lacrimile că au oferit ceva ce a pricinuit atâta fericire.

Ştiu de această campanie de la Adry şi mă bucur că mi-a spus de ea. Chiar aveam un gând să fac o astfel de postare. Ce înseamnă pentru mine a dărui? Pentru mine a dărui înseamnă a oferi ceva, cuiva, acţiune în urma căruia pe faţă îmi apare un surâs, care pare lipit cu super glue. Deşi poate că darul m-a costat ceva. Deşi nu sunt eu cea care a primit ceva. Deşi. Deşi-ul acesta mă enervează. Am oferit din plăcere. Din iubire, din suflet, din dorinţa de a face cuiva o bucurie, niciodată din obligaţie. De asta se ocupă părinţii, care ţin minte ziua de naştere a tuturor unchilor, mătuşilor şi verişorilor :)) Anul acesta, de ziua mea, am primit cele mai frumoase cadouri dintotdeauna. Nu ştiu ce am lăsat să se vadă la exterior atunci când am primit minunăţiile, dar în interior, eram gata să zbor până la cer şi înapoi, să particip la un maraton de ciclism, sau să mă caţăr pe Ceahlău, toate de-odată.

Am vorbit despre a primi şi a dărui, dar nu cred că este suficient. Sigur, gestul contează mai mult decât orice altceva, dar aspectul cadoului este extrem de important. Uitaţi-vă numai cât de frumos arată AICI, pe book city. Am dreptate? Aaam :)  Şi pe lângă faptul că se pricep de minune la împachetat, au şi nişte cărţi geniale: Cărţi horror, SF, fantasy (printre multe altele). Scopul meu a fost acela de a vă convinge că atât oferitul cât şi primitul provoacă bucurie, zâmbetul se întinde până cuprinde întreaga planetă, inima experimentează săritul cu coarda, iar ochii, ochii aruncă cu raze de soare şi fericire.

 Articol realizat pentru Campania iniţiată de Blogawards în colaborare cu librăria BookCity :) Mulţumesc pentru şansă! :)

4 comentarii:

  1. A primi şi a dărui..păi..hmm..pentru mine aceste cuvinte sunt străine.Dar după cum îţi spuneam şi în postul anterior,vei vedea în postarea pe care o voi pune de ce:P

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa parerea ta , parerea mea e ca in ziua de astazi foarte rar vezi oameni care daruiesc din placere .din pacate, si povestea din chenarul de sus m'a emotionat foarte tare >:D<
    Bravo :*
    P.S= Stiles e asa odoodo :">

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos articol, şi de asemenea e binevenită iniţiativa celor de la Book City. Eu de fiecare dată când încerc să ambalez un cadou sfârşesc îngropată în hârtie de împachetat. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Scuze ca n-am mai trecut de mult pe aici dar am avut niste problemute cu calculatorul. :o3 Sper sa nu te superi. :o3 Ai dreptate. Foarte frumoasa postarea. Dar, din pacate mai rar in lumea de azi sa vezi asa ceva. :( Poate Campania asta va schimba multi oameni! ^^

    RăspundețiȘtergere

Lasă un comentariu :)