...și la sfârșit a mai rămas coșmarul Recenzie

 În primul rând vreau să mulțumesc librăriei online Libris (unde puteți găsi atât cărți în română, cât și cărți în engleză la prețuri accesibile) care mi-a oferit cartea spre recenzare :)

Titlu: ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul
Autor: Oliviu Crâznic
Link de comandă

Recenzie: 


Invitația la nunta marchizei Josephine este cel puțin suspectă, și la fel este și considerația acesteia față de Arthur de Seragens, pe care l-a întâlnit doar o dată. Totuși, Arthur acceptă invitația la Castelul Ultimelor Turnuri, unde va avea parte de o experiență traumatizantă și înspăimântătoare, unde nimeni și nimic nu este cu adevărat inocent, iar magia neagră și Răul înconjoară întreaga acțiune. Invitații, printre care inchizitorul de Guy, ducele Chalais, personajul narator Arthur și prietenul acestuia, contele Vincennes se aliază în lupta împotriva Răului, fără a avea însă deplină încredere unul în altul, fiindcă inițiatorul acestui joc morbid este cu siguranță cineva din castel, cineva care utilizează magia neagră pentru a trezi morții.

Părere: 

Este, din punctul meu de vedere un roman întunecat și înspăimântător. Deși m-am speriat la unele faze, n-am putut să las cartea din mână până ce nu am terminat-o, și desigur, a trebuit să o termin înainte să se facă noapte :D 

Au fost destul de multe personaje pe care nu le chema Bobiță, Vasilică și Jeni, ci aveau nume lungi și complicate (Huguet de Castlenove,Villard, care nici acum nu știu cine e, dar a murit printre primii așa că nu e chiar atât de important, Giulliana Sellini) , tocmai de aceea mi-a fost destul de greu la început să îmi dau seama despre cine e vorba. Este un roman „criminal„ cu tentă de roman polițist, dar horror. Pentru că, știți voi, cei care dădeau colțul, înviau și veneau să pape. Așa că am fost preocupată mai mult de: „Atenție! Un mort viu în spatele tău!”, și să mă întreb cine va fi următorul, în loc să mă întreb care din cei din castel este responsabil de toate. 

Citate: 
¤„..nu intram în palatul unei mirese, ci în locuința unui tiran.”
¤„Nu era viu. Înțelege-mă, era mort. Avea voce de mort, pas de mort. Toate alea. Ca toți morții.”
¤„Simțeau cu toții că se întâmplă ceva, ca lucrurile se petrec iute. Simțeau cu toții că morții veneau.”

Nota mea: 3,5/5

Nu o recomand celor sensibili, sau slabi de înger. Este un roman tulburător și înspăimântător.