chit chat

Bună, dragilor!

Știu că am cam lipsit puțin din blogosferă, dar am un motiv întemeiat. Tocmai am început prima mea sesiune, cunoscută în rândul studenților drept stresiune și implică examene, proiecte și restanțe. ce.

Ideea este că nu mă plâng, vă povestesc. Este și puțin amuzant, dacă privești totul dintr-o perspectivă pozitivă. Am dat primul examen ieri, pe 23 și a fost cel mai înspăimântător dintre toate (așteptăm nota). Disciplina se numește istoria culturii și a mentalităților și este unul dintre cele mai interesante cursuri pe care le-am avut până acum, unul din motivele pentru care vă voi recomanda într-o disperare această facultate.

Vă voi posta zilele viitoare o recenzie a unei cărți minunate pe care am primit-o de la Libris. Este o carte care insuflă patriotism și iubire față de țară și asta vreau să simțiți și voi când veți citi recenzia. Privitor la noile cărți, nu mi-am cumpărat foarte multe în ultimul timp, dar nu e timpul pierdut. (la tine mă uit, GG Marquez!). Am de recuperat mult, fiindcă n-am mai citit o carte pentru mine de ceva timp.

Voi ce ați mai citit? Știu că asupra unora planează neliniștea provocată de Bacalaureat, sau de examene; been there, done that, vă înțeleg perfect, dacă vreți să vă văitați, puteți să o faceți, nu vă judec, nu vă cert, e super în regulă.  Cum merge cu învățatul? Dacă aveți nevoie de informații privitoare la facultatea la care sunt, voi fi bucuroasă să vă răspund.

Meduza vă iubește! 

 

Eu iubesc să iubesc! Provocare!

    Fiindcă cele mai bune idei îmi vin noaptea (sau dimineața) între orele 1 și 4, m-am decis să-mi ascult intuiția de azi noapte și mintea care concepea idei pe bandă rulantă. Așadar, am realizat pentru voi o provocare.

    Iată provocarea mea: Realizați o imagine, o serie de imagini, citate, articole, filmulețe sau desene, orice vă face fericiți, tot ce iubiți voi.  Adăugați la această postare imaginea de mai sus și provocați-vă măcar un prieten să facă asta, pe blog, pe twitter sau facebook, tumblr, google, instagram. Motivul este simplu. Violența din jurul nostru, prea multă, prea pătimașă, îndeamnă la răutate, la ură, la suferință și nu mai vreau să văd asta. Finalitatea este următoarea: ce simțiți când vă lăsați în voia sentimentelor? Când vă așterneți cele mai frumoase amintiri, momente, persoane pe hârtie, când pictați, când priviți apusul. Zâmbiți? Ei bine, iată finalitatea. Dacă, pentru o clipă, am reușit prin această provocare să vă fac fericiți, mi-am îndeplinit sarcina.

    Știți câtă iubire încape într-o inimă? Nu prea cred, nu e ceva măsurabil. Iubirea este abstractă, infinită, niciodată nu încetează să uimească și să surprindă.

    Probabil credeți că sunt îndrăgostită. Așa este, iubesc! Iubesc cerul, zâmbetele, iubesc întunericul fiindcă întotdeauna aduce lumină, așa cum iubesc truda, deoarece trimite categoric la răsplată și rezultate bune. Iubesc să fac karaoke, să țip până îmi sare inima coarda. Sunt îndrăgostită de ani, fiindcă au anotimpuri. Iubesc ciocolata și frișca și turta dulce.

    Sunt îndrăgostită până peste cap de momentul în care închid ochii, respir adânc și tu și voi și ei și toți dispărem. Iubesc ochii de toate nuanțele, florile, tatuajele și muzica rock. Dar, de asemenea, îmi place de mor de Mozart și Beethoven (furelise, nu?). Mă dau în vânt după parfumurile de bărbați și îmi plac costumele, uniformele, tricourile, cămășile și blugii. Iubesc mașinile și bicicletele, iubesc marea, muntele și pizza. Vă iubesc pe voi. Sunt iremediabil îndrăgostită de această facultate, de oameni ce-au fost și vor fi, de artiști necunoscuți, de poeți și scriitori. Iubesc aerul și fructele, pașii, timiditatea și culorile. Iubesc să iubesc! Tu ce iubești?

    Le dau această provocare Simonei și lui Krisz, cu rugămintea ca fiecare dintre voi să o dați mai departe câtorva persoane, de preferabil altele. Vreau să atragem cât mai mulți să facă această provocare :) Voi ce iubiți?

Dragă Diana,

     Miroși a vanilie și a frumos și tare aș fi vrut să te cunosc. Mi-ai intrat în suflet cu ideile tale despre dragoste și sine și acum doar la asta mă gândesc. Spuneai că nu vrei să înțelegi, vrei să iubești și îmi dau seama câtă dreptate aveai. Ai.
     Știi ce rău îmi pare că nu mai ești? Aș vrea să fii, să pot să-ți dau scrisoarea asta pe bune. Să fiu prietena ta, să îți spun mulțumesc, mulțumesc Diana, că mi-ai deschis ochii. Că m-ai făcut să văd ce pierd. Că ești minunată  și vanilată.
     Am vrut să îți scriu scrisoarea asta încă de când am început să îți citesc cartea. Ți-am citit întâi blogul din scoarță în scoarță, cu păianjeni în ochi și lacrimi tăcute, apoi cartea. Mi-ai luminat sufletul cu parfumul tău aromat, cu dragostea ta, cu frumusețea ta. Te simt atât de vie, draga mea, atât de sinceră și blândă. 
     Când mă gândesc la tine, văd în mintea mea flori vintage, dulce, zâmbet și vanilie și mărturisiri pe care ai avut curajul să le faci. Te admir pentru tot. Pentru că ai luptat și ai ajuns unde ai vrut, pentru că erai atât de frumoasă în interior și în exterior. Te-am văzut numai în poze, și nu pot să-mi dau seama ce a fost în sufletul celor care chiar te-au cunoscut. Însă pot să-ți spun ce este în sufletul meu, care te-am cunoscut mult prea târziu și doar din prisma scrierilor tale. Tristețe, durere, gânduri bune și lacrimi și speranța că oriunde ai fi, veghezi. Zâmbești când ne găsim calea, te înfurii când ne rătăcim și te înduioșezi când încercăm, chiar dacă uneori nu reușim.
     Mulțumesc, Diana. Pentru tot ce ai făcut pentru noi, pentru tot ce continui să faci, prin blogul care încă există, blogul care este dovada unui suflet frumos, pe care Dumnezeu l-a vrut neapărat lângă El. Mă rog pentru tine și pentru sufletul tău.

Nu vei fi uitată, Diana cu vanilie

Nu voiam să cred că secundele trec.

Eram asemeni nisipului dintr-o clepsidră cu

Ploi.

Venise vremea să mă nasc.

Dorințe

Bună, dragilor!

Anul nou m-a prins citind o carte minunată. O carte care m-a inspirat într-atât încât am realizat că vreau să fiu mai bună, în toate privințele. Vreau să fiu un om mai bun, mai blând, mai frumos la suflet. Și pentru asta am decis să mă reinventez un pic. Sunt tot eu, însă vreau să cred că acesta este începutul unui eu mai bun.

Prietena mea mă întreba dacă renunț la cărți și recenzii și m-am întrebat dacă asta fac, dacă asta vreau. Cărțile au fost și vor rămâne (marea mea iubireee, ecoooou!) o parte importantă din mine. Nu pot să mă redefinesc fără să aflu lucruri noi, iar cărțile nu mă vor dezamăgi niciodată, așa că nu, nu renunț la cărți, nu renunț la recenzii, nu renunț la fangirling. 

Dar vreau să scriu și despre altceva. Vreau să scriu despre viață, despre frumos, despre lucrurile bune și minunate care mi se întâmplă mie, vouă, care ar putea să se întâmple. Ideea e că vreau să învăț să comunic cât mai bine, să vă aduc un zâmbet pe chip ori de câte ori mă citiți.

Vreau să transform Meduza blândă (apropo, e meduza blândă, nu blânda, dar se vede oribil „ă”-ul sus) într-o casă călduroasă, primitoare, într-un loc care vă oferă un zâmbet la intrare. Aceasta este dorința mea pentru anul 2015 :)

 Vă urez mult succes în noul an, putere și răbdare să faceți ceea ce vă doriți, curaj, încredere și gânduri bune care să vă însoțească pretutindeni!