Noutati: sesiune, Dispozitive Infernale si Leda Edge

      Oglinda mi-a arătat neîncetat un chip obosit, cam vreo două săptămâni, așa. Sigur, e ceva foarte obișnuit ca cearcănele cearcănelor mele să facă cearcăne în perioada sesiunii, dar... Ce e asta? Să fie oare...
      Am dat de fire albe. Și cred că mi-a mai ieșit unul, în timp ce mi-am dat seama că am fire albe. Cum să vă spun, sesiunea asta, pe cât de ușoară fu, pe atât de grea. Pentru că da, am avut doar un examen scris, dar proiectele. Dumnezeule mare și toți îngerii la un loc! Să nu credeți că dramatizez, dar proiectele astea mi-au distrus nervii și m-au făcut să slăbesc câteva kilograme. Și să albesc. LA 20 DE ANI! Dar hei, notele au meritat. Cu vârf și îndesat, aș putea adăuga.

     
      Am avut o săptămână de vacanță, timp în care n-am făcut nimic. În mod normal, aș mai avea o săptămână, dar am obținut un stagiu de practică și mâine trebuie să mă prezint la datorie. Abia în urmă cu două zile m-am apucat să citesc și eu ceva, mai exact, volumul 3 al seriei Dispozitive Infernale și sunt mai mândră ca niciodată de mine. Am, în sfârșit, seria completă și o iubesc, iubesc toate cele trei cărți, pentru că nu sunt numai frumoase, ci și interesante și amuzante și m-au făcut să plâng des. Recenzia Prințesei mecanice în curând pe blog.

      În altă ordine de idei, am mai aflat o veste bună. După ce noua colecție a editurii Leda, Leda Edge a făcut senzație pe facebook, cea mai nouă postare a făcut ca inimile bookloverilor să bată mai tare. Recent, Leda Edge a anunțat că volumul 2 al seriei Atingerea lui Juliette de Tahereh Mafi este în curs de traducere, urmând să apară cândva anul acesta (sperăm în viitorul apropiat). Mi-a plăcut enorm Spulberă-mă, carte pe care v-o recomand din tot sufletul. Îi voi face o recenzie atunci când se anunță precomanda pentru volumul al doilea, asta în caz că cineva mai are vreun dubiu cum că n-ar merita.

     În plus, în timp ce nu dormeam, pentru că, mai nou, sufăr de insomnii, mi-au venit niște idei de articole care vizează tipurile și genurile de cărți pe care le citim, cum găsim motivația pentru a continua să lecturăm și cum să nu ne lăsăm ușor influențați de părerile contradictorii ale celorlalți cititori, pe fondul postărilor pe care le-am tot văzut pe grupul de facebook Din ce carte e asta? 

Update: Happy Valentine's Day! Dacă sărbătoriți asta. 

Pe curând! 

Dragă Diana,

     Miroși a vanilie și a frumos și tare aș fi vrut să te cunosc. Mi-ai intrat în suflet cu ideile tale despre dragoste și sine și acum doar la asta mă gândesc. Spuneai că nu vrei să înțelegi, vrei să iubești și îmi dau seama câtă dreptate aveai. Ai.
     Știi ce rău îmi pare că nu mai ești? Aș vrea să fii, să pot să-ți dau scrisoarea asta pe bune. Să fiu prietena ta, să îți spun mulțumesc, mulțumesc Diana, că mi-ai deschis ochii. Că m-ai făcut să văd ce pierd. Că ești minunată  și vanilată.
     Am vrut să îți scriu scrisoarea asta încă de când am început să îți citesc cartea. Ți-am citit întâi blogul din scoarță în scoarță, cu păianjeni în ochi și lacrimi tăcute, apoi cartea. Mi-ai luminat sufletul cu parfumul tău aromat, cu dragostea ta, cu frumusețea ta. Te simt atât de vie, draga mea, atât de sinceră și blândă. 
     Când mă gândesc la tine, văd în mintea mea flori vintage, dulce, zâmbet și vanilie și mărturisiri pe care ai avut curajul să le faci. Te admir pentru tot. Pentru că ai luptat și ai ajuns unde ai vrut, pentru că erai atât de frumoasă în interior și în exterior. Te-am văzut numai în poze, și nu pot să-mi dau seama ce a fost în sufletul celor care chiar te-au cunoscut. Însă pot să-ți spun ce este în sufletul meu, care te-am cunoscut mult prea târziu și doar din prisma scrierilor tale. Tristețe, durere, gânduri bune și lacrimi și speranța că oriunde ai fi, veghezi. Zâmbești când ne găsim calea, te înfurii când ne rătăcim și te înduioșezi când încercăm, chiar dacă uneori nu reușim.
     Mulțumesc, Diana. Pentru tot ce ai făcut pentru noi, pentru tot ce continui să faci, prin blogul care încă există, blogul care este dovada unui suflet frumos, pe care Dumnezeu l-a vrut neapărat lângă El. Mă rog pentru tine și pentru sufletul tău.

Nu vei fi uitată, Diana cu vanilie

Nu voiam să cred că secundele trec.

Eram asemeni nisipului dintr-o clepsidră cu

Ploi.

Venise vremea să mă nasc.

Din seria Rânduri & Gânduri :)

Trebuia să discut despre asta de ceva vreme, dar am tot amânat. Acum, cred că e un moment la fel de bun ca oricare altul. Înainte să îmi ardă neuronii și să mi se transforme cerebelul în iaurt. Mhm.

Fiecare blogger are stilul lui. Îi includ aici pe bloggerii de carte, pe cei cu bloguri de modă, de gastronomie, de informatică, etc. Fiecare scrie în felul lui și e ok. Nu îl obligă nimeni să scrie altceva decât își dorește, iar followerii cărora le place blogul respectiv, rămân și urmăresc acel blog. Nimic greșit până aici. Îi respect și îi felicit pe acei bloggeri pentru toată munca pe care o depun. Știu că nu e ușor să postezi articole frumoase, recenzii, știri, care să atragă și să mențină vizitatorii.

Problema mea începe aici, referindu-mă strict la unii bloggeri de carte deocamdată, care se consideră mari critici literari, deschizători de drumuri, sau chiar scriitori extraordinari. Repet, felicitări lor pentru toată munca depusă, pentru informațiile acumulate, nu judec, doar remarc, că ar trebui să știe când să se oprească. Mulți exagerează și pur și simplu depășesc granița aceea subțire dintre cultură și ridicol. Și nu e ok. Pentru că vorbim aici de influența asupra celorlalți. Îi influențează pe cei din jur, și n-are rost să ne întrebăm pe urmă, de unde vine mentalitatea asta stupidă, ce îi dă unui om dreptul să judece, să critice, să se plaseze deasupra celorlalți, sub aspectul omului cult și inteligent. Intru deja în alt subiect, așa că o să revin.

De ce tot comentez asupra subiectului? E chiar simplu. Pentru că cei care mi-au transformat materia cenușie într-una de culoarea laptelui, au citit sute de cărți și au o bibliotecă mare cât peretele Salinei din Slănic Prahova. Și nu doar biblioteca e mare, ci și numărul de volume aflate în ea. Dar au învățat ceva din sutele alea de cărți citite? Au reușit să își însușească informațiile uneori aflate printre rânduri -nu e chiar totul mură în gură câteodată-, să extragă lucrurile folositoare? Oh, nu. N-au reușit în ciuda faptului că au citit atât de mult, să învețe nimic. N-au fost capabili să își schimbe mentalitatea limitată, să o depășească, să vadă frumusețea din fața lor. Visează să atingă stelele, dar se poticnesc din pricina nopții și a întunericului.

Sunteți atât de limitați încât vă credeți fără limite. Și poate că și eu fac parte din categoria asta. Poate că sunt doar o ipocrită. Dar măcar nu judec, așa cum faceți voi, deștepților! :)

Cum spune Teodora :) Pace și iubire! 

P.S. Nu vă simțiți. Poate că nu e vorba despre voi :)

Rânduri & Gânduri

Bună, bună! Zău că am încercat să scriu recenzia la PS te iubesc, dar când nu merge, nu merge. Nu vrea și pace. Așa că am să scriu câteva rânduri(gânduri)-de unde titlul :3- despre ultimele cărți citite, ca să nu le las să treacă așa, nebăgate în seamă.


P. S. Te iubesc, de Cecelia Ahern, am citit-o de o grămadă de timp și mi-a plăcut destul de mult. Este povestea lui Holly care încearcă să țină piept vieții după moarte soțului ei, Gerry. La ceva timp după moartea lui, Holly își face curaj și deschide scrisorile pe care soțul ei i le lăsase. Scrisorile, câte una pentru fiecare lună, timp de un an, conțin câteva rânduri menite să o facă pe Holly să treacă mai ușor peste tragica pierdere și să își continue viața.

Deși povestea este una tristă, cartea a fost extrem de amuzantă. Cel mai mult m-a amuzat Denisse, prietena lui Holly. Nu pot să nu zâmbesc când îmi aduc aminte de replica (adaptată, că am dat cartea înapoi):
„ -Ce băiețel mare și frumos avem!
-Denisse, ăla e piciorul lui! Nu îi cunoaștem încă sexul! ”

Ceea m-a deranjat puțin, a fost stilul autoarei care părea că și-a imaginat filmul, și nu cartea. Adică, nu știu. Poate a fost traducerea, dar am avut impresia că văd un film, nu că citesc o carte. La unele gesturi erau necesare descrieri mai amănunțite. Și totuși, per total, mi-a plăcut. :D

Nota: 3,5/5 -pentru că nota 5 este rezervată doar cărților zuper-duper, alea la care nu ai cuvinte, etc, iar nota 4 cărților frumoase, dar nu atât de bune ca cele de la 5. Oh, frate! :)) Sunt ambiguă de tot.

Castelul de Franz Kafka.
Am citit ediția de la Leda, și era editată prost. Adică copertele erau puse invers. N-am făcut poză totuși, că nu m-am gândit. :)) Asta i-a adus un punct în minus.

M-am chinuit groaznic la cartea asta. Am stat pe ea cred că 3 săptămâni, ceea ce nu prea mi s-a mai întâmplat în ultimul timp. N-am înțeles nimic, n-am învățat nimic din ea, n-a avut nicio concluzie dătătoare de revelații, nimic. Pur și simplu m-am enervat citind, așteptând să se întâmple ceva măreț, ceva interesant. Mnu. Nu. Este vorba de un arpentor, un tip care măsoară pământul, așa ceva, care vine într-un sat, unde de fapt nu era nevoie de el. Vrea să vorbească cu tipul care l-a chemat dar nu reușește, se îndrăgostește de Frieda și apoi locuiesc împreună la școală. Și pe urmă ea îl părăsește și K, personajul principal adică, arpentorul, rămâne ca prostu pe acolo, și la final când vorbește cu nu știu care secretar, îi e somn. Cai în barcă! Asta-i tot! Dacă are ceva substraturi, eu sunt prea cretină să le văd, deci luminați-mă și pe mine că poate totuși ajung la o concluzie. Notă nu îi pot da, pentru că nu știu ce notă să îi dau.

Little women de Louisa Mary Alcott
A fost o carte așa plăcută! M-a sensibilizat profund și am avut destul de învățat de la cele 4 surori Meg, Jo, Beth și Amy. Povestea cărții în sine nu, e mare lucru. O familie alcătuită din 6 membri, mama tata și cele 4 fete, în care accentul se pune pe cele 4 surori și viața lor pe parcursul unui an. Nu e foarte impresionant, nu? Dar este.

Mi-a plăcut mult, mult de tot. Nu credeam că o carte atât de simplă mă poate face să o iubesc atât de mult. Nu este o carte pentru toată lumea, și probabil că nu toți sunt de acord cu mine, dar eu o consider o carte foarte frumoasă și bine scrisă.
Nota: 5/5
(Apropo, e si film. Cu Christian Bale tânăr, și Winona Ryder)

Voi ce ați mai citit? :D Vă pup și vă iubesc! :*