Din seria Rânduri & Gânduri :)

Trebuia să discut despre asta de ceva vreme, dar am tot amânat. Acum, cred că e un moment la fel de bun ca oricare altul. Înainte să îmi ardă neuronii și să mi se transforme cerebelul în iaurt. Mhm.

Fiecare blogger are stilul lui. Îi includ aici pe bloggerii de carte, pe cei cu bloguri de modă, de gastronomie, de informatică, etc. Fiecare scrie în felul lui și e ok. Nu îl obligă nimeni să scrie altceva decât își dorește, iar followerii cărora le place blogul respectiv, rămân și urmăresc acel blog. Nimic greșit până aici. Îi respect și îi felicit pe acei bloggeri pentru toată munca pe care o depun. Știu că nu e ușor să postezi articole frumoase, recenzii, știri, care să atragă și să mențină vizitatorii.

Problema mea începe aici, referindu-mă strict la unii bloggeri de carte deocamdată, care se consideră mari critici literari, deschizători de drumuri, sau chiar scriitori extraordinari. Repet, felicitări lor pentru toată munca depusă, pentru informațiile acumulate, nu judec, doar remarc, că ar trebui să știe când să se oprească. Mulți exagerează și pur și simplu depășesc granița aceea subțire dintre cultură și ridicol. Și nu e ok. Pentru că vorbim aici de influența asupra celorlalți. Îi influențează pe cei din jur, și n-are rost să ne întrebăm pe urmă, de unde vine mentalitatea asta stupidă, ce îi dă unui om dreptul să judece, să critice, să se plaseze deasupra celorlalți, sub aspectul omului cult și inteligent. Intru deja în alt subiect, așa că o să revin.

De ce tot comentez asupra subiectului? E chiar simplu. Pentru că cei care mi-au transformat materia cenușie într-una de culoarea laptelui, au citit sute de cărți și au o bibliotecă mare cât peretele Salinei din Slănic Prahova. Și nu doar biblioteca e mare, ci și numărul de volume aflate în ea. Dar au învățat ceva din sutele alea de cărți citite? Au reușit să își însușească informațiile uneori aflate printre rânduri -nu e chiar totul mură în gură câteodată-, să extragă lucrurile folositoare? Oh, nu. N-au reușit în ciuda faptului că au citit atât de mult, să învețe nimic. N-au fost capabili să își schimbe mentalitatea limitată, să o depășească, să vadă frumusețea din fața lor. Visează să atingă stelele, dar se poticnesc din pricina nopții și a întunericului.

Sunteți atât de limitați încât vă credeți fără limite. Și poate că și eu fac parte din categoria asta. Poate că sunt doar o ipocrită. Dar măcar nu judec, așa cum faceți voi, deștepților! :)

Cum spune Teodora :) Pace și iubire! 

P.S. Nu vă simțiți. Poate că nu e vorba despre voi :)