Titlu: Octopussy
Autor: Cristina Boncea
Editură: Herg Benet (
link de cumpărare)
Am primit această carte în schimbul unei recenzii de la autoare. Mulțumesc mult, Cristina!
Recenzie:
După o lungă perioadă de timp, Hyena se reîntoarce acasă, în sânul familiei iubitoare, reface legătura cu sora ei geamănă și totul în jur e pace și armonie. Numai că nu. După șapte ani, Hyena revine în familia Sugar, familie compusă din Constanța -Candie-, tatăl, Gary, Becks, sora geamănă a Hyennei și Ham, câinele. Totul e ciudat, debutează straniu, aproape șocant, întoarcerea Hyennei este punctul de început, punctul din care un autor invizibil, se furișează cu abilitate în spatele fiecărui personaj pentru a ne relata povestea.
Candie, mama fetelor este la a doua sa căsnicie, aparent fericită. Familia Sugar locuiește într-un cartier rezidențial, într-o casă luxoasă, statut pe care aceasta și l-a dorit cu orice preț și pentru care ar ucide doar ca să-l păstreze.
Gary, soțul lui Candie și tatăl vitreg al fetelor este un om fără prea multă personalitate, un fel de statuie vie, fără sentimente, aproape inuman.
Becks este tipul adolescentei rebele, obraznică și dezmățată, însă extrem de inteligentă. Pe de altă parte, lunga absență a Hyenei a transformat-o pe aceasta într-o puștoaică cu o minte ciudată.
De fapt, întregul roman vorbește despre tipologii, despre dezumanizare și disfuncționalitate. În ciuda anumitor scene și în ciuda sentimentelor mele față de acestea, cartea se citește foarte repede. Și te prinde, știi? Te face să îți pui întrebări. Unde a fost Hyena. Ok, dar ce a căutat acolo? Ce a făcut Candie? Cine e Gary cu adevărat? Ce mama naibii, Câine? etc. Asta cu întrebările mi-a plăcut. Nu mi-au plăcut în schimb multele cuvinte în engleză alăturate celor în română, deși la un oarecare nivel, aveau sens, dar tot m-au enervat. Mi s-a părut fuckin' enervant.
Aproape că n-am reușit să citesc cartea. Mă împotmoleam dezgustată la fiecare câteva pagini, pentru că unele pasaje sunt atât de insultătoare, atât de triste pentru că reflectă o realitate la fel de tristă a societății în care trăim. Și totuși, pe lângă aspectele de-a dreptul șocante, am dat peste câteva idei foarte interesante. E vorba de perceptivitate, de felul în care ne raportăm noi la anumite lucruri, situații. Voi ați încerca să mâncați câine? Nu? Ei bine, pentru chinezi e o delicatesă. Așa și aici. E vorba de mentalitate, de educație, de mediul în care ai fost crescut. Familia Sugar e complet disfuncțională, dar nu din punctul lor de vedere, pentru că lor nu li se pare nimic anormal felul în care se comportă și se raportează la ceilalți membri ai familiei și la ceilalți oameni.
Dacă vreți o carte drăguță, dacă vreți să aflați povestea unei familii simple, frumoase, sau măcar cu un subiect simpatic, nu e cazul, n-o să găsiți nimic de genul ăsta. Este o carte cu multe implicații psihologice, cu twist-uri idioate și șocante, cu scene de-a dreptul lipsite de moralitate, sau măcar de sens. Nu este o carte cu bomboane și dulciuri. Este acră, destul de picantă, sărată și în definitiv, foarte amară. Nu e vorba de plăcut aici. Trebuie să o citiți ca să înțelegeți că nu e o carte ca celelalte, că nu poți spune mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut. E mai mult.
