Recenzie Jurământ de sânge- Academia Vampirilor 4

Nici nu mă mai obosesc să pun descrierea. Majoritatea ați citit seria, numai eu sunt nașpa și în urmă, dar ajung și eu curând în rândul lumii ;;) Știu că ar trebui să postez și eu ca tot omu recenzia primului volum, dar am s-o fac pe aia altă dată :D

Volumul 4 din seria Academia Vampirilor a fost o carte bună. Eram așa emoționată când m-am apucat de citit și am sorbit fiecare cuvințel al lui Rose ;;) O, mamă. A fost cel mai amuzant volum de până acum. Adică felul în care e povestită acțiunea. Ete na. Acuma vreți și exemple ;))

„Și ai și mâncat, adăugă.
Amuzamentul din vocea lui îmi râcâi orgoliul.
-Mda, bine, am replicat, sunt o haplea când e vorba despre pepperoni. Ce vrei?”

„-Nici acesta nu e motivul. Nu mă minți, fetițo.
Am simțit cum mi se suie sângele la cap. 
-Iar tu nu mă lua pe mine la interogatorii, moșule!”

„-Of, Doamne, am zis. Sunt fata Zmeului! Zmeu Junioara. Zmeița chiar.”

„Ok, Doamne, mi-am zis în gând. Scoate-mă de aici și o să încetez cu codelile mele legate de mersul la biserică. M-ai ajutat să scap astă-seară de o haită de strigoi. Adică să-l prind pe ăla între uși a fost o chestie care nici nu trebuia să-mi iasă, așa că e clar că Tu ai fost la comandă. Fă să ies de aici, și-o să... nu știu. Să donez banii de la Adrian în folosul săracilor. Să mă botez. Să intru la mânăstire. Adică, nu. Asta, ultima, nu se pune.”

Și încă un citat micuț, care mi-a plăcut mie mult de tot :D „Dacă n-ai avea ochii deschiși, n-ai mai cunoaște diferența dintre vis și trezie”

Sper că nu vă spoilăresc, pe voi, cei care n-ați citit Av. Deci, atenție! Dacă n-ați citit volumul  3, nu citiți mai departe!!!! SPOILER!!!! Așa :) Rose a părăsit Academia Sf Vladimir și a pornit de nebună să-l caute pe Dimitri, transformat în strigoi, pentru a-l ucide. Rose ajunge în Siberia, la familia lui Dimitri, căreia îi spune că Dimitri e mort. Apar noi personaje, ca Sidney, o alchimistă care nu-i prea are la inimă pe djampiri, Abe (Moșul de mai sus :)) ) Avery (la Academie, care se împrietenște cu Lissa) și o căruță de strigoi și djampiri. După ce bunica lui Dimitri se înfige nițel în ea, Rose decide să-și continue căutarea, și până la urmă îl găsește pe Dimitri. Mai departe nu vă spun ce se întâmplă, doar că am urât momentele în care Rose era să-i spunem, slabă. Adică... cei care au citit știu despre ce e vorba. Mă înjuram singură din cauza lui Rose pentru ceea ce făcea, și cum i se părea ei că un anume plan era prea mult pentru creierașul ei plin de hormoni. Nu pot să cred că l-a lăsat pe Dimka să facă asta. Și l-am urât pe Dimitri, deși îl iubeam. Cum naiba mai vine și asta? Anyway. Rose până la urmă își revine, și asta datorită Lissei, căreia i se întâmplă ceva nașpa, și ar cam avea nevoie de ajutorul lui Rose. Face în sfârșit planul ăla și ajunge să se lupte cu Dimitri. A fost o luptă tristă, din punctul meu de vedere. Rose, ca de obicei, o dură până-n măduva oaselor. O iubesc și mai mult, după ce am citit acest volum :D Ș după ce face ceea ce și-a propus, Rose o salvează și pe Lissa, care era în pericol de moarte. Nu e Rose o baddas? ;;) Me proud :)
  Finalul a fost mind f*ck! Aha, așa a fost. M-a făcut să plâng (când s-au reîntâlnit personajele) și să chițăi ca o nebună când Rose a primit ceva-ul ăla. Știam eu!!!! Muhahahahaha!

Update: Uitasem :D Mi-a plăcut în mod special rolul lui Adrian în acest volum, faptul că el a devenit mai responsabil și le-a ajutat mult, atât pe Rose cât și pe Lissa, dar responsabilitatea asta a lui, nu l-a făcut mai puțin amuzant. Din contră, e la fel de simpatic, doar că mai responsabil :D Și de Abe, mai vroiam să zic. Mi-am dat seama imediat cine e. Sunt tare, știu. O să aveți o surpriză drăguță, drăguță, legată de Abe ;;)

Nota mea: 5/5