Trooper - concert aniversar 20 de ani

      Așa cum v-am promis, am revenit cu o recenzie a evenimentului de sâmbătă seară, când am trăit emoții pe care îmi este foarte greu să le descriu. Trooper a împlinit 20 de ani de activitate și au susținut un concert minunat la Arenele Romane. Concert la care, bineînțeles, am fost și eu.

(de la stânga): Coiotu, Laurențiu, Cristi, John, Oscar, Balarul

      Pentru a înțelege întreaga poveste, va trebui să încep cu începutul: De Trooper am auzit prima oară de la colega mea de cameră și, deși n-am înțeles de unde obsesia asta, am fost curioasă. Destul de curioasă încât să le ascult melodiile, să mă îndrăgostesc de unele piese și să încep să le urmăresc postările de pe pagina oficială și să le dau like la toate pozele și noutățile, ca un adevărat stalker ce sunt, desigur. Sorrynotsorry

     
      Când am aflat că Trooper împlinește 20 de ani, mi-am dorit foarte mult să merg, mai ales că exista posibilitatea să îi și întâlnesc. Așa că am fost disperată vreo lună pentru că toate orange shop-urile erau fie în renovare, fie nu aveau „concerte pentru bilete” (cum m-am exprimat eu într-o seară, fiind prea obosită pentru a vorbi corect), sau nu mă sincronizam eu cu programul lor și în plus, biletele la meet and greet se epuizau pe zi ce trecea. Șoc, panică, vreaubiletacumcămor! Deja mă ambiționasem, așa cum mi se întâmplă când îmi doresc ceva foarte mult. Trebuia să am bilet și basta. Și am făcut rost până la urmă (mulțumesc Ukume), așa că vă puteți imagina cu câtă nerăbdare am așteptat concertul!

        Pe 25 aprilie au urcat pe scenă, în deschidere, Chrom Dioxid și ulterior PhenomenOn, alături de invitații speciali: Cristian Hrubaru, Fleancu Ionuț, fost toboșar Trooper, Paul Ciuci, Leluț Vasilescu - Compact, Nicu Covaci - Pheonix. Când a venit Trooper, mi-am dat sufletul. Acum, la rece, pot să afirm că aș fi putut să mor în momentul ăla și că aș fi murit cu zâmbetul pe buze și împăcată. Deși au trecut 3 zile de la eveniment, încă sunt șocată de tot ceea ce am trăit acolo. A fost intens și uimitor, am simțit că aparțin, că mă integrez. Am simțit că acolo îmi era locul, în partea dreaptă a scenei, în rândul doi, cântând împreună cu peste 1000 de oameni că vrem să fie „scandal”, fără să respirăm, doar trăind. Am avut un sentiment de siguranță și de acasă. Și asta a contat cel mai mult, a fost de neprețuit, pentru că foarte puține lucruri în afară de familie m-au făcut să simt asta. Și da, acum pot să garantez că băieții ăștia mișto de la Trooper s-au ales cu încă un fan pe viață.

       Felicitări pentru activitatea voastră de până acum, felicitări pentru spectacolul superb de sâmbătă și sper să ne reîntâlnim curând. (poate mai devreme de Sonata Arctica). Stay Trooper!