Ghici pe cine iubesc eu?

Smara, Adrian si Corina. O noua perspectiva -a celeilalte- dintr-o poveste cu o intriga aparte. Citind cartea nu poti ramane indiferent. Fie te revolti, vrei sa te implici in relatie si sa pui la punct un personaj sau altul, fie esti de partea cuiva si ai lupta impotriva tuturor pentru acel erou. Adrian e barbatul pe care Corina l-a asteptat atatia ani in singuratea ei. Smara e sotia. O situatie aparent imposibila si totusi reala. Cartea Catiei Maxim ne conduce in intimitatea unui barbat matur, sensibil, amuzant si tradator. Angoasele, trairile lui sunt descrise cu detasare feminina si umor. Catia surprinde cu multa abilitate universul masculin in toata complexitatea unui suflet de barbat pus sa aleaga intre 2 femei speciale.

   

Cam asa am fost eu pe parcurs ce citeam cartea. Adrian ala, un idiot. Nu spunea mai niciodata ceea ce gandea. Ii era cand bine, cand rau, cand nici el nu stia cum ii e. Isi insela sotia, pe Smara cu monstruletul de Corina, una muher urata :)) Nu avea de gand sa divorteze, dar nici sa isi paraseasca sotia, ori amanta. Cum vine asta?



Smara era sotia. In toata cartea a spus maxim 2 replici. Ea era undeva acolo, tot timpul in mintea lui Adrian si a Corinei, dar niciodata prezenta prin vreo replica. Smara stia ca Adrian o inseala, dar pur si simplu nu scotea un sunet in legatura cu asta.
Trecem la Corina -amanta. Tipa, o urata, avea impresia ca Smara sta in calea fericirii ei (ea e sotia lui BITCH!) si il tot freca la creieri sa divorteze de ea. Pe langa asta, mai avea si pretentia ca Adrian sa mearga cu ea la Cluj, la ma-sa si la tacsu, sa o duca la munte si mai stiu eu ce. Plus ca tot timpul comenta cu privire la nevasta lui Adrian, Smara.

Mai este mama lui Adrian, o hoasca nenorocita pe care am injurat-o NON STOP! :) 

Pe de alta parte, cartea este scrisa bine, replicile dintre personaje sunt bine puse la punct, nu are clisee, sau mai stiu eu ce dulcegarii, si in plus, calitatile personajelor sunt foarte frumos evidentiate :)

Nota mea? 2/5.